1. Introducere (10 min): Explicați scopul activității (explorarea ascultării ca modalitate de dezvoltare a empatiei). Întrebați participanții ce înseamnă „ascultarea” pentru ei.
2. Care este coloana ta sonoră? (30-45 min): Fiecare participant se prezintă redând o parte dintr-un cântec care îl reprezintă. Are la dispoziție până la 2-3 minute pentru a explica de ce a ales acel cântec, în ce fel este important pentru el și așa mai departe. Este important ca mai întâi cântecul să fie redat pentru o perioadă, iar atunci când persoana începe să vorbească, volumul să fie redus, astfel încât muzica să rămână ca fundal sonor. Facilitatorul începe primul pentru a stabili ritmul activității.
3. Stop și pornește (20 min): Participanții se deplasează liber prin sală în timp ce facilitatorul redă muzică. Ori de câte ori muzica se oprește, trebuie să rămână nemișcați; când muzica reîncepe, continuă să se miște. După câteva runde, încurajați participanții să treacă de la mers la mișcare mai liberă sau dans. În acest moment, pot decide singuri dacă se mișcă sau rămân nemișcați atunci când muzica pornește sau se oprește — sporind astfel concentrarea și atenția la ascultare.

VARIAȚIE: Dacă grupul se simte confortabil, puteți adăuga o sarcină în care participanții formează grupuri de câte trei cu persoanele cele mai apropiate atunci când muzica se oprește, punându-și mâinile pe umerii celorlalți. La fiecare oprire, facilitatorul oferă o întrebare pe care să o discute în grupul de trei. Acestea pot varia de la întrebări ușoare și simple („Primul lucru la care m-am gândit când m-am trezit în această dimineață a fost…” sau „Care a fost ultimul concert la care ai participat?”) până la reflecții mai personale („Un lucru care îmi place la mine este…” sau „Cel mai bun prieten al meu mă inspiră pentru că…”). Când runda se încheie, persoanele din grup trebuie să se întoarcă cu spatele una la alta, iar când toate grupurile au terminat, muzica este pornită din nou până la următoarea oprire, când se formează noi combinații de grupuri.

4. Sunetul tăcerii (15 min): Participanții formează un grup compact și se apropie unii de ceilalți atât cât se simt confortabil. Dacă cineva nu se simte confortabil să stea aproape de ceilalți sau se simte copleșit, poate ieși din cerc și poate sta puțin mai departe. Dacă dorește, poate reveni în cerc atunci când se simte pregătit. Participanții închid ochii, iar facilitatorul îi conduce printr-un exercițiu de ascultare. Se subliniază că ascultarea depășește simpla auzire; este o formă de percepție atentă și receptivă, care caută ceea ce nu este imediat evident și valorizează unicitatea și diversitatea. Participanții sunt invitați să își rafineze auzul și simțurile prin abordări fizice și corporale, explorând sunetele și senzațiile care apar și dispar. Își ascultă propria respirație și respirația celorlalți, senzația hainelor pe piele, mirosurile și sunetele care pot veni de aproape sau de departe, din interior și chiar din afara sălii sau clădirii. Spre final, facilitatorul îi încurajează să înceapă treptat să producă anumite sunete, precum fredonatul, crescând progresiv volumul; apoi își deschid ochii și se deplasează prin sală, continuând să producă sunetul colectiv până când găsesc împreună un final.
5. Duș muzical (20 min) – Facilitatorul menționează că dușurile muzicale sunt foarte populare și întreabă grupul dacă ar dori să creeze propriul duș muzical. Fiecare alege un sunet pe care îl consideră liniștitor și îl testează împreună cu grupul, făcând modificări dacă este necesar. Apoi, facilitatorul le cere să formeze un cerc strâns (se pot îmbrățișa dacă se simt confortabil) și solicită voluntari care să stea în centrul cercului. Aceștia pot închide ochii. Când doresc, pot ieși și pot cere unei alte persoane să le ia locul. Continuați această activitate timp de 5 până la 10 minute.
6. Reflecție și evaluare (15 min): La final, participanții se așază în cerc și reflectează pe scurt asupra modului în care se simt și asupra experienței exercițiului. Grupul discută despre ascultare și despre ceea ce înseamnă aceasta pentru ei.

Întrebări pentru reflecție:

• • • Cum v-au făcut să vă simțiți activitățile?
    • Ce ați descoperit despre ascultare? S-a schimbat înțelegerea sau percepția voastră asupra ascultării prin aceste activități? Cum?
    • Cum v-ați simțit atunci când ați fost ascultați — sau când ați ascultat într-un mod diferit, mai intenționat?

Pentru evaluare, observați implicarea participanților și disponibilitatea lor de a împărtăși. Colectați feedback verbal sau printr-un sondaj rapid.

1. Introducere (5 min): Explicați scopul activității (exprimare personală prin voce, explorarea sunetului și ascultarea împreună).

2. Cercul sunetelor (15 min): Grupul stă așezat sau în picioare într-un cerc, iar fiecare persoană își spune numele și produce un sunet. Următoarea persoană repetă acest lucru și produce propriul sunet și așa mai departe, până la finalul cercului. Numele pot fi omise dacă participanții se cunosc deja. Numele poate fi spus pe un ton normal înainte de producerea sunetului sau sarcina poate fi de a-și „cânta” numele. Dacă o persoană nu poate vocaliza, este în regulă să își scrie numele și să producă un sunet folosind corpul sau obiecte/instrumente din sală.

3. Exercițiul dirijorului (15 min): Participanții ar trebui să își aleagă propriul sunet folosindu-și vocea sau părți ale corpului, diferit de cel din exercițiul anterior (de exemplu, fredonat, fluierat, cântat, sunete fără cuvinte, pocnit din degete, clicuri cu limba, bătăi din palme). Îl pot încerca în timp ce se plimbă prin sală, apoi stând în picioare cu ochii închiși sau așezați. Facilitatorul așază apoi grupul sub forma unui cor și explică regulile exercițiului. Facilitatorul arată mișcări ale mâinii pentru pornirea și oprirea sunetului, precum și pentru creșterea volumului (ridicarea mâinii) sau reducerea lui (coborârea mâinii). Facilitatorul „dirijează” primul, apoi invită o altă persoană să încerce. Exercițiul durează aproximativ 5-10 minute, cu 3-4 persoane care dirijează pe rând.

4. Jam neobișnuit (20 min): Facilitatorul îi invită acum pe participanți să găsească în sală obiecte de zi cu zi, precum creioane, pahare, foi de hârtie etc., care pot produce un sunet. Sunt împărțiți în două grupuri, iar fiecare grup își organizează sunetele împreună ca o trupă. Pot alege ritmul, volumul și le pot explora ca într-o sesiune de jam. Dacă este necesar, facilitatorul explică ideea de jam — experimentarea liberă cu ritmul, volumul și momentul intervenției pentru a crea ceva împreună, fără reguli fixe. Grupurile ar trebui să se asculte reciproc, să exploreze tipare și să își organizeze sunetele într-un scurt moment artistic. După puțină „repetiție”, un grup își prezintă compoziția sonoră celuilalt grup și apoi invers.

5. Radioul emoțiilor (20 min): Grupul formează din nou un cerc. Acum scopul este de a produce motive muzicale care ar putea reprezenta o emoție. Mai întâi, participanții se pot gândi puțin la cum ar putea suna diferite emoții. Facilitatorul numește diferite emoții (de exemplu, frică, furie, tristețe, bucurie) și lasă grupul să armonizeze pentru un timp. Participanții pot fredona, cânta sau produce sunete folosind obiectele din sală/instrumentele.

6. Reflecție și evaluare (15 min): După exercițiu, participanții se așază în cerc și reflectează pe scurt asupra modului în care se simt și asupra felului în care au trăit exercițiul.

Întrebări pentru reflecție:

Cum vi s-au părut activitățile?

Cum v-ați conectat cu ceilalți prin sunet?

Ce ați învățat despre propriile emoții oferindu-le un sunet?

Pentru evaluare, observați implicarea și reacțiile participanților. Colectați feedback verbal sau printr-un sondaj rapid.

1. Introducere (5 min): Explicați scopul activității (improvizație prin dans, exprimare personală, celebrarea diversității).
2. Spargerea gheții (20 min): Folosiți 2-3 activități introductive (joc de cunoaștere a numelor, energizer, încălzire) din capitolul suplimentar de la finalul Toolbox-ului, în funcție de nevoi.
3. Dansul oglinzii (25 min): Facilitatorul le cere participanților să se deplaseze prin sală urmând diferite indicații (încet, repede, ca și cum podeaua ar fi în flăcări, ar fi făcută din gheață etc.). Apoi, le permite să facă o scurtă și ușoară improvizație individuală de dans. Când sunt pregătiți, participanții sunt împărțiți în perechi. Se pot forma două rânduri față în față cu ajutorul unei întrebări binare amuzante (de exemplu, „Ananas pe pizza — da sau nu?”), astfel încât persoana din fața ta să devină partenerul tău. Sau participanții se pot reuni într-un cerc strâns, își pot închide ochii și întinde mâinile înainte până când ating mâinile altcuiva — persoana a cărei mână au atins-o devine partenerul lor.

Dacă numărul participanților este impar, facilitatorul se poate alătura.

Perechile sunt rugate să se privească în ochi fără să vorbească. Se pune o muzică liniștită. Participanții încearcă să simtă prezența celuilalt și, deși pot râde, ar trebui să se concentreze cu adevărat să nu vorbească — doar să se privească (2-3 minute). Dacă se simt confortabil, pot face un pas mai aproape, dar trebuie să fie atenți la confortul celeilalte persoane. Facilitatorul subliniază importanța consimțământului și a atenției acordate persoanei cu care interacționează.
Apoi primesc instrucțiunile pentru oglindire: o persoană conduce dansul făcând o mișcare, iar cealaltă trebuie să o urmeze ca și cum ar fi o oglindă. După un interval stabilit, schimbă rolurile și continuă cu aceeași instrucțiune (5-7 minute fiecare). În acest moment pot începe să se deplaseze prin sală. Următoarea sarcină este să creeze un contrast prin oglindire. De exemplu, dacă persoana care conduce face o mișcare lentă, cealaltă trebuie să o facă rapid; dacă liderul face o mișcare în sus, cealaltă persoană coboară și așa mai departe. Scopul este să găsească un contrast sau o mișcare opusă celei realizate de partener. Schimbă rolurile după 5 minute. La final, perechile primesc sarcina de a se mișca împreună astfel încât vârfurile degetelor arătătoare să rămână permanent în contact (fără să se desprindă), dacă se simt confortabil să facă acest lucru. Improvizează împreună timp de 5-7 minute.

4. Păpușa (25 min): Facilitatorul începe prin desfacerea perechilor și le cere participanților să se miște liber prin spațiu. În timp ce se deplasează, facilitatorul oferă indicații simple precum: „stop”, „mergi”, „bate din palme” și „sari”. După un timp, sensul comenzilor este inversat — „stop” înseamnă acum „mergi” și invers; apoi, „bate din palme” înseamnă „sari”, iar „sari” înseamnă „bate din palme”. Această confuzie ludică sporește concentrarea și captează atenția participanților. Apoi, facilitatorul introduce noi indicații de mișcare, precum: „mișcă-te ca și cum cotul stâng te-ar conduce”, „mișcă-te pornind de la genunchiul drept” sau „lasă creștetul capului să îți ghideze mișcarea”. După câteva runde, facilitatorul oprește activitatea și le cere participanților să formeze grupuri de câte trei cu persoanele cele mai apropiate. În fiecare trio, o persoană devine „păpușa”, iar celelalte două au rol de ghizi, oferind indicații nonverbale prin atingerea ușoară a unor părți ale corpului păpușii (de exemplu, cot, cap, genunchi, braț, spate). Păpușa răspunde inițiind o mișcare care pornește din punctul atins, lăsând mișcarea să se dezvolte natural din acel impuls. După 5–7 minute, rolurile se rotesc astfel încât fiecare participant să aibă ocazia de a fi păpușa.
   O variantă simplă este ca o persoană din trio să conducă mișcarea, iar ceilalți să o urmeze, rolurile fiind schimbate pe rând, după cum simt.
   Pentru a încheia activitatea, toate grupurile de câte trei se pot mișca liber, improvizând împreună și deplasându-se prin întregul spațiu.
5. Reflecție (15 min): Participanții se așază împreună în cerc și își acordă timp pentru a reflecta asupra experienței comune, discutând despre cum s-au simțit în timpul activității și ce iau cu ei din această experiență.

Întrebări pentru reflecție:

• • Cum te-ai simțit mișcându-te împreună cu ceilalți? A fost plăcut, inconfortabil, nou…?
  • Ce ai învățat despre tine și despre ceilalți prin mișcare?

Dacă există suficient timp, este recomandată o scurtă reflecție după fiecare activitate.

Pentru evaluare, observați implicarea și starea de spirit a participanților, modul în care se mișcă și reacționează unii la ceilalți în cadrul fiecărei activități. Colectați feedback verbal, printr-un sondaj rapid sau prin intermediul cardurilor asociative.

1. Introducere (5 min): Explicați scopul activității (exprimare prin mișcare și dans, conștientizare corporală și comunicare nonverbală).
2. Spargerea gheții (15 min): Este foarte important ca participanții să se conecteze cu propriul corp și cu mișcarea înainte de a începe următoarea activitate. Folosiți 1-2 activități introductive (joc de cunoaștere a numelor, energizer, exercițiu de ancorare) din capitolul suplimentar de la finalul Toolbox-ului, în funcție de nevoile voastre. De exemplu, invitați participanții să se deplaseze prin sală urmând diferite indicații, precum: mergi ca și cum ar trebui să prinzi autobuzul, mergi ca și cum ai fi câștigat la loterie, mergi ca și cum ai fi pe Lună/podeaua ar fi în flăcări/ar fi făcută din gheață.
3. Conectare și încălzire (25 min): Participanții stau în cerc și se țin de mâini (asigurați-vă că fiecare se simte confortabil cu acest lucru). Facilitatorul transmite un semnal (o strângere de mână) care circulă în jurul cercului. Facilitatorul schimbă direcția și, la un moment dat, transmite semnalul simultan în ambele direcții.
   Apoi, facilitatorul conduce un exercițiu de conștientizare a corpului și câteva exerciții de încălzire. Participanții sunt invitați să se concentreze asupra respirației și asupra senzațiilor din corp, parcurgând mental fiecare parte a corpului, de la cap până la picioare, și relaxând-o. În această etapă, ar trebui invitați să devină mai conștienți de contactul cu podeaua, de spațiul din jur și de ceilalți participanți. Încălzirea poate fi foarte simplă și blândă, realizând mișcări circulare cu principalele articulații (gât, umeri, pelvis, genunchi și glezne). Apoi, participanții sunt invitați să continue să se miște liber, așa cum simt, mai întâi pe loc și apoi prin sală, în timp ce facilitatorul intensifică muzica.
4. Mișcare și emoții (30 min): Această sesiune continuă firesc din cea anterioară. Pe muzica pregătită în avans* de facilitatori, grupul este ghidat să formeze perechi în modul următor.

*Alegeți cântece și compoziții relativ neutre, dar capabile să evoce diferite stări și emoții — precum muzică clasică, etnică, instrumentală sau ambientală.

Participanții se plimbă prin sală în timp ce muzica se aude în fundal. Sunt ghidați să devină conștienți de propriul corp, de mușchi și de senzațiile corporale. Sunt încurajați să observe cum dorește corpul lor să se miște și să urmeze acel instinct. După un timp, sunt invitați să intre în contact cu ceilalți membri ai grupului și să simtă energia din spațiu. La un moment dat, se opresc și formează perechi cu persoana cea mai apropiată. În aceste perechi, ghidați de vocea facilitatorului, li se cere să se miște pentru a exprima diferite emoții, de exemplu: fericire, nervozitate, iritare, entuziasm, șoc, teamă, surpriză, furie, îndrăgostire, prietenie (fiecare ar trebui să dureze cel puțin 3 minute). Încearcă să își armonizeze mișcările cu cele ale partenerului, observând cine conduce și cine urmează în fiecare moment și schimbând constant aceste roluri. Apoi, fiecare pereche găsește o altă pereche și formează un grup de patru, continuând aceeași sarcină cu alte emoții (tristețe, entuziasm, fericire…). La final, toate grupurile se reunesc într-un singur grup mare, în cerc, și dansează pentru a exprima alte emoții (de exemplu, recunoștință, calm). După dansul în grupul mare, participanții sunt invitați să își îndrepte din nou atenția către ei înșiși, observând cum dorește corpul lor să se miște. Sunt ghidați să iasă treptat din emoțiile pe care le-au exprimat prin dans și să se concentreze asupra respirației. Ca modalitate de ieșire din rol și recentrare, sunt invitați să se scuture de emoțiile pe care tocmai le-au experimentat prin mișcare.

5. Reflecție și evaluare (15 min): După exercițiu, participanții se așază într-un cerc mare și reflectează pe scurt asupra modului în care se simt și asupra experienței exercițiului. Grupul discută despre emoții și rolul lor.

Întrebări pentru reflecție:

• Cum a fost această experiență pentru tine?
• Cum te-ai simțit dansând singur, în perechi și într-un grup mare?
• Ți-a fost ușor sau dificil să îndeplinești sarcinile? A fost mai ușor să exprimi anumite emoții?
• Ai învățat ceva nou despre tine și despre ceilalți în timpul activităților?

Pentru evaluare, observați implicarea și starea de spirit a participanților, modul în care reacționează la sarcină și felul în care colaborează în grupuri. Colectați feedback verbal, printr-un sondaj rapid sau prin intermediul cardurilor asociative.

1. Introducere (10 min): Facilitatorul îi întâmpină pe participanți și explică activitățile atelierului (muzică, mișcare și creație cu materiale neconvenționale).
2. Crearea muzicii (10 min): Participanții sunt rugați să găsească în sală un obiect cu ajutorul căruia pot produce un sunet. Ei încearcă diferite moduri de a produce sunete împreună cu obiectul ales, experimentând cu ritmuri, volum etc.
3. Muzică și desen tactil (30 min): Participanții sunt acum împărțiți în două grupuri. Un grup continuă să creeze muzică, iar celălalt este așezat în jurul unei foi goale, primește câteva materiale „neconvenționale” (lut, slime, pământ, semințe) și este invitat să deseneze cu mâinile, împrăștiind materialele în ritmul și fluxul muzicii. După 10-15 minute, grupurile schimbă rolurile. Grupul care a desenat își acordă câteva minute pentru a se spăla pe mâini, iar celuilalt grup i se oferă o nouă foaie albă. Activitatea se repetă în același mod.
4. Reflecție și evaluare (10 min): Facilitatorul face o scurtă recapitulare a activității și invită grupul să observe cele două creații. Participanții împărtășesc cum a fost activitatea pentru ei, ce le-a plăcut/nu le-a plăcut și cum se simt. Lucrarea poate fi tăiată în bucăți mai mici și expusă pe perete sau poate fi îngropată în pământ, într-un spațiu exterior, deoarece toate materialele sunt naturale, iar semințele ar putea germina și crește într-o plantă (dacă există o grădină disponibilă și dacă este perioada potrivită a anului).

Întrebări pentru reflecție:

• • Cum a fost atelierul pentru tine?
  • A fost dificil să creezi muzică și să desenezi cu mâinile în funcție de muzică?
  • Care parte ți-a plăcut cel mai mult?

Pentru evaluare, observați implicarea și starea de spirit a participanților, modul în care reacționează la sarcină și felul în care colaborează în grupuri. Colectați feedback verbal.

1. Introducere (10 min): Pregătiți sala și materialele. Explicați scopul activității (exprimare, colaborare, incluziune, experiență sinestezică și explorare). Organizați un joc de cunoaștere a numelor pentru spargerea gheții sau o activitate de cunoaștere dacă participanții nu se cunosc. Împărțiți participanții în grupuri mai mici.

Prezentați regulile:

• • Lucrați în grupuri mai mici.
  • Mișcați-vă și desenați ca răspuns la muzică. Evitați desenele figurative și gândiți-vă la linii ca la „mișcare pe hârtie”.
  • Folosiți pentru desen doar mâna non-dominantă sau alte părți ale corpului.
  • Evitați să călcați pe hârtie. Puteți călca pe hârtie doar desculți și dacă desenați cu picioarele.

În partea a doua:

• • Folosiți instrumentele și obiectele puse la dispoziție pentru a construi un „mecanism de desen”.

2. Pregătirea materialelor și demonstrație (5 min): Distribuiți materialele. Demonstrați cum pot fi folosite diferite părți ale corpului (cu excepția mâinii dominante), atașând instrumentele de desen de picioare, coate, degete și așa mai departe, participanții ajutându-se reciproc în grupurile mici.
3. Crearea desenului (cel puțin 30 min): Participanții creează împreună un desen abstract, respectând regulile stabilite. Facilitatorul introduce treptat sarcini și variații noi. Ritmul muzicii este schimbat periodic pentru a influența mișcarea și dinamica desenului. În a doua jumătate este introdusă și demonstrată sarcina de a crea „mecanisme de desen”.
4. Reflecție și evaluare (15 min): Participanții fac un pas înapoi pentru a observa desenul care reprezintă lucrarea lor colectivă. Își împărtășesc gândurile și impresiile despre proces și rezultat.

Lucrarea colectivă experimentală finală poate fi expusă într-un spațiu comun în care grupul își petrece timpul împreună sau într-un spațiu public. Alternativ, poate fi tăiată în bucăți mai mici pentru a fi expusă în această formă sau oferită participanților ca amintire a experienței.

Întrebări pentru reflecție:

• • Cum te-ai simțit în timp ce realizai desenul?
  • Care a fost partea cea mai dificilă și cum ai depășit-o?
  • Ce ai învățat despre tine și despre ceilalți prin acest proces?

Pentru evaluare, observați implicarea participanților și disponibilitatea lor de a împărtăși, modul în care reacționează la sarcină și felul în care colaborează în grupuri. Colectați feedback verbal sau printr-un sondaj rapid.

1. Introducere (5 min): Explicați scopul activității (improvizație prin dans, exprimare personală, drepturile omului, relația dintre individ și societate).
2. Spargerea gheții (25 min): Dacă grupul se întâlnește pentru prima dată sau este format din participanți diferiți, începeți cu o activitate pregătitoare, precum un joc de cunoaștere a numelor. Este, de asemenea, important să includeți un exercițiu de conștientizare a corpului, de ancorare sau de încălzire pentru a-i ajuta pe participanți să se relaxeze și să se conecteze cu propriul corp, cu podeaua, să respire și să lase deoparte grijile. De asemenea, puteți folosi 1-2 activități introductive din capitolul suplimentar de la finalul Toolbox-ului, în funcție de nevoi.
3. Vizualizare și scriere liberă (30 min): Participanții sunt invitați să își găsească un loc în sală și o poziție confortabilă (pot sta așezați, întinși pe podea, dar ar trebui să adopte o poziție relaxată). Facilitatorul conduce apoi un exercițiu de vizualizare pentru a-și imagina, de exemplu, un loc fericit în natură sau un oraș/o comunitate/o lume ideală, în funcție de tema sau întrebarea aleasă (de exemplu: „Cum ar arăta o lume în care există egalitate/incluziune/sustenabilitate deplină?”). Participanții vizualizează folosindu-și toate simțurile în imaginație și conectându-se cu propriile trăiri („Cum te face să te simți acest loc/această lume? Ce texturi/culori/forme vezi? Ce sunete și mirosuri percepi?”). Apoi, sunt invitați să revină în prezent, păstrând însă vizualizarea în minte. Facilitatorul distribuie foi și pixuri și îi invită pe participanți să se implice într-un exercițiu de „scriere liberă”, legat de vizualizarea lor. Cu alte cuvinte, își pot scrie liber fluxul de gânduri, fără să se preocupe prea mult dacă textul este coerent sau structurat. Important este să încerce să se relaxeze și să își noteze gândurile și sentimentele cât mai liber posibil, fără judecată, lăsând fluxul să îi conducă. Pot scrie orice le vine în minte – cum se simt în acel moment, la ce s-au gândit în timpul vizualizării, cum arăta lumea pe care și-au imaginat-o, ce probleme observă în lumea reală legate de tema/întrebarea respectivă în comparație cu lumea imaginată sau pur și simplu orice au în minte. Această etapă ar trebui să dureze între 10 și 15 minute. La final, li se cere să încercuiască trei cuvinte-cheie din ceea ce au scris: un substantiv, un verb și un adjectiv (dacă este posibil). Oferiți explicații și exemple dacă unii participanți nu înțeleg acești termeni.
4. Improvizație prin dans (35 min): Participanții primesc acum sarcina de a crea o scurtă improvizație de dans pornind de la cele trei cuvinte-cheie. Facilitatorul începe cu o scurtă încălzire în cerc, apoi îi lasă treptat pe participanți să intre în propria mișcare. Cele trei cuvinte-cheie le servesc drept ghid și sursă de inspirație pentru mișcare, în timp ce este redată muzică. Participanții sunt încurajați să exploreze mișcarea și să își exerseze improvizația până când ajung la o scurtă coregrafie stabilă. Această parte ar trebui să dureze aproximativ 10-15 minute. Dacă mai rămâne timp, jumătate din grup își poate prezenta coregrafiile în fața celeilalte jumătăți, care devine public, apoi rolurile se inversează. Ulterior, grupul se reunește în cerc pentru a împărtăși cum s-au simțit, care au fost cuvintele-cheie și cum le-au transpus în mișcare/dans.
5. Reflecție și evaluare (15 min): Participanții se așază în cerc și reflectează asupra modului în care au trăit activitatea, împărtășind gânduri și discutând.

Întrebări pentru reflecție:

• • Cum a fost exercițiul pentru tine?
  • Ce sentimente au apărut în timpul vizualizării?
  • A fost dificil să transpui cuvintele în mișcare?
  • Crezi că un astfel de loc/o astfel de comunitate/lume este posibilă? Dacă nu, de ce? Dacă da, ce ar trebui să se întâmple pentru a ne îndrepta către această viziune?

Pentru evaluare, observați implicarea și starea de spirit a participanților, modul în care se mișcă și ceea ce împărtășesc în timpul reflecției/discuției. Colectați feedback verbal, printr-un sondaj rapid sau prin asociere

1. Introducere (5 min): Explicați scopul activității.
2. Joc ritmic simplu (15min): Facilitatorul încurajează grupul să își amintească jocurile ritmice pe care le practicau în copilărie împreună cu alți copii, folosindu-și mâinile pentru a bate din palme în perechi sau în grupuri. Facilitatorul începe și prezintă jocul grupului, demonstrând împreună cu una sau mai multe persoane. Restul grupului este încurajat să formeze propriile perechi sau grupuri mai mici și să urmeze exemplul grupului facilitatorului. Apoi, voluntarii sunt invitați să împărtășească propriile jocuri cu grupul. Ei demonstrează, iar restul grupului îi urmează. Opțional: Facilitatorii prezintă un joc ritmic realizat în pereche, apoi încurajează voluntarii să arate jocuri realizate în grupuri din ce în ce mai mari, încheind într-un cerc mare.
3. Mișcare ritmică (15min): Facilitatorul explică scopul exercițiului – urmărirea mișcării unei alte persoane prin ritm. Participanții sunt împărțiți în perechi. Fiecare persoană are 5 minute pentru mișcare ritmică, iar sarcina partenerului este să urmărească mișcarea printr-un ritm produs în orice mod dorește – cu mâinile, pe obiecte sau cu instrumente simple de percuție (dacă sunt disponibile). Ritmul ar trebui să urmărească cât mai bine mișcarea celeilalte persoane. Apoi, rolurile se inversează. Dacă sunt persoane cu deficiențe de vedere, în locul mișcării cealaltă persoană poate folosi vocea sau propriul ritm.
4. Dans pe ritm (35min): Grupul este împărțit în două. Primul grup stă în cerc și dezvoltă propriul concert ritmic, folosindu-și corpul, obiectele, podeaua sau instrumentele. Facilitatorul explică faptul că participanții ar trebui să improvizeze, dar și să se asculte reciproc și să încerce să exploreze împreună. Al doilea grup reprezintă publicul, iar după un timp facilitatorul îi încurajează să se ridice și să înceapă să danseze pe muzică. Apoi, grupurile schimbă rolurile.
5. Reflecție și evaluare (10 min): Participanții se așază în cerc și își împărtășesc gândurile despre cum a fost activitatea pentru ei.

Întrebări pentru reflecție:

• • Cum a fost această experiență pentru tine?
  • Cum te-ai simțit în raport cu ritmul? Ți-a fost ușor sau dificil să îndeplinești sarcinile?
  • A existat ceva care te-a surprins? Care parte a experienței a avut cel mai mare impact asupra ta?
  • Ai învățat ceva nou despre tine și despre ceilalți în timpul activităților?

Pentru evaluare, observați implicarea și starea de spirit a participanților, modul în care reacționează la sarcină și felul în care colaborează în grupuri. Colectați feedback verbal, printr-un sondaj rapid sau prin intermediul cardurilor asociative.