MODULUL 1
Analiza nevoilor
Ghiduri și exemple de activități care pot fi folosite pentru identificarea nevoilor grupurilor țintă
Acest capitol va prezenta mai multe teorii ale nevoilor umane care constituie o bază importantă pentru înțelegerea procesului de evaluare a nevoilor. Vor fi explicate mai multe metode cantitative și calitative utilizate frecvent pentru evaluarea nevoilor, cu un accent detaliat pe unele dintre abordările mai creative. Capitolul va aborda, de asemenea, principiile etice care trebuie respectate pe parcursul întregului proces de evaluare a nevoilor.
TEORII ALE NEVOILOR UMANE
O analiză sau o evaluare a nevoilor poate fi realizată în mai multe moduri și nu există o metodă standardizată. Prin urmare, este important să cunoaștem metoda potrivită care va oferi cele mai bune rezultate pentru ceea ce evaluăm și care ne va conduce la îmbunătățirea proceselor și la utilizarea optimă a resurselor. Acest lucru înseamnă și stabilirea nevoilor care au cea mai mare prioritate.
Conform teoriei nevoilor a lui Maslow (1943), nevoile umane sunt organizate într-o ierarhie, cu nevoile biologice (de supraviețuire) la bază. Nevoile mai creative și cele de „autoactualizare” se află în partea de sus:
- Nevoi biologice (respirație, hrană, apă, adăpost, somn)
- Siguranță și securitate (sănătate, ocuparea forței de muncă, familie și stabilitate socială)
- Iubire și apartenență (prietenie, intimitate, sentiment de conexiune)
- Stima de sine (încredere, realizări, respectul celorlalți, nevoia de a fi un individ unic)
- Autoactualizare (moralitate, creativitate, spontaneitate, acceptare, sens și scop interior)
Acest model nu urmează o progresie liniară strictă. Persoanele pot resimți mai multe nevoi în același timp sau pot trece de la un nivel la altul. Deși acest model are numeroși critici, el poate fi utilizat în continuare în diferite contexte și poate ajuta la clarificarea diferitelor nevoi în lucrul cu tinerii.
Un model mai flexibil și mai dinamic este modelul teoriei ERG (Alderfer, 1969). Acest model constă în:
- Nevoi de existență – cerințe materiale și psihologice de bază (hrană, apă, adăpost, siguranță)
- Nevoi de relaționare – relații interpersonale și conexiuni sociale (iubire, apartenență)
- Nevoi de dezvoltare – dezvoltare personală și împlinire de sine (autoactualizare)
Acest model permite suprapunerea nevoilor și recunoaște faptul că oamenii se deplasează între diferite niveluri în funcție de circumstanțe.
Teoria autodeterminării (Deci și Ryan, 1985) se bazează pe trei nevoi psihologice fundamentale:
- Autonomie – sentimentul de control asupra propriilor acțiuni și decizii
- Competență – sentimentul de a fi capabil și eficient în interacțiunea cu mediul
- Relaționare – sentimentul de conectare și sprijin din partea celorlalți
Acest model permite suprapunerea nevoilor și recunoaște faptul că oamenii se deplasează între diferite niveluri în funcție de circumstanțe.
O scurtă prezentare a câtorva teorii importante ale nevoilor umane poate fi utilă atunci când avem în vedere tineri cu oportunități reduse – cu un parcurs de migrant sau refugiat, tineri cu diferite dizabilități, tineri din zone rurale, dar și alte grupuri țintă. În funcție de publicul specific și de scopul evaluării nevoilor, pot fi aplicate în mod eficient diverse metode – atât calitative, cât și cantitative.
CONSIMȚĂMÂNT ȘI CONSIDERAȚII ETICE
Înainte de a începe orice evaluare a nevoilor, în special una care implică tineri, este esențial să abordăm considerațiile etice într-un mod cuprinzător și responsabil. Cercetarea etică se bazează pe principiile respectului față de persoane, beneficienței și justiției.[2]
Este important să luăm în considerare considerațiile etice și consimțământul informat atunci când realizăm o evaluare a nevoilor. Fiecare participant ar trebui să își dea consimțământul informat în mod voluntar. Consimțământul înseamnă că participanții dețin toate informațiile de care au nevoie pentru a decide dacă doresc să participe la cercetare înainte ca aceasta să înceapă. Consimțământul informat nu este doar o formalitate — acesta reflectă autonomia și demnitatea participantului. Prin urmare, formularele de consimțământ scris ar trebui să includă informații despre gestionarea datelor, confidențialitate, înregistrarea audio/video, stocarea datelor și modul în care rezultatele vor fi raportate și utilizate. Deși consimțământul verbal poate fi acceptabil în anumite contexte informale, consimțământul scris este întotdeauna preferabil pentru a asigura responsabilitatea și transparența. În plus, cercetătorii trebuie să adapteze comunicarea la maturitatea cognitivă și emoțională a tinerilor participanți, utilizând un limbaj și formate pe care aceștia le pot înțelege clar.[3]
Este important să avem în vedere și Regulamentul general al UE privind protecția datelor (GDPR) – legislația privind confidențialitatea și securitatea care definește obligațiile celor care prelucrează date. Acestea includ obligația de a implementa măsuri de securitate adecvate în funcție de riscurile implicate de operațiunile de prelucrare a datelor. Prelucrarea datelor include orice acțiune de colectare, înregistrare, organizare, structurare, stocare sau utilizare a datelor cu caracter personal[4]. În acest context, este important ca tinerii să înțeleagă modul în care datele colectate vor fi stocate și utilizate și să fie informați că au dreptul de a-și retrage consimțământul în orice moment. Verifică întotdeauna cadrul legal la nivel național și adaptează informațiile la grupul tău țintă într-un mod care să le permită cu adevărat să își dea consimțământul informat (de exemplu, prin asigurarea unor interpreți sau a altui sprijin necesar).
Un alt principiu etic esențial este protejarea participanților împotriva oricăror prejudicii — fizice, psihologice sau emoționale. Cercetătorii trebuie să evalueze cu atenție și să reducă la minimum orice potențial disconfort, jenă sau risc de retraumatizare. Acest lucru include protecția împotriva pierderii intimității, demnității, stimei de sine și autonomiei. Confidențialitatea trebuie menținută prin anonimizarea datelor și stocarea lor în condiții de siguranță, accesul fiind limitat doar la personalul autorizat.
În concluzie, cercetarea etică ce implică tineri necesită sensibilitate, transparență și un angajament ferm față de respectarea drepturilor și bunăstării participanților. Respectarea standardelor etice recunoscute nu doar că îi protejează pe participanți, ci sporește și credibilitatea și valoarea socială a rezultatelor cercetării.
METODE DE CERCETARE CANTITATIVĂ ȘI CALITATIVĂ
Metodele cantitative se caracterizează prin colectarea unor informații care pot fi analizate numeric. Datele sunt de obicei prezentate utilizând statistici, tabele și grafice. Măsurarea științifică este esențială pentru cercetarea cantitativă deoarece datele sunt numerice. În termeni simpli, cu cât eșantionul este mai reprezentativ (un subset al unei populații mai mari care reflectă cu acuratețe caracteristicile întregului grup), cu atât este mai probabil ca analiza să reflecte cu acuratețe și precizie nevoile grupului țintă. Avantajul datelor cantitative constă în fiabilitatea lor. Totuși, un dezavantaj al datelor cantitative este că acestea nu oferă o descriere aprofundată a nevoilor.
De aceea este important să combinăm metodele cantitative cu metodele calitative, care sunt prin definiție exploratorii. Acestea se bazează, de asemenea, pe cercetare empirică și dovezi. Datele calitative reflectă adesea atitudini și percepții și pot aduce valoare adăugată în identificarea și explorarea unor factori precum așteptările culturale, rolurile de gen, implicațiile etnice și religioase și sentimentele individuale. Datele calitative explorează relațiile și percepțiile indivizilor. Ele pot oferi informații bogate, detaliate și aprofundate. Totuși, aceste date nu pot fi măsurate obiectiv și implică, de obicei, un număr redus de participanți.[5]
Când se utilizează?
- când este necesară o înțelegere aprofundată a unei anumite probleme
- pentru a înțelege comportamentul, percepțiile și prioritățile indivizilor/comunității
- pentru a explica informațiile obținute prin date cantitative
De ce se utilizează?
- pentru a explora și înțelege fenomene
- pentru a oferi o înțelegere aprofundată a unor probleme specifice
- pentru a obține informații detaliate și complete, contextualizare, interpretare și descriere
Formatul datelor
- date care pot fi observate, dar nu măsurate
- în principal descriptive (cuvinte, imagini, audio, video), dar și categorice
Când se utilizează?
- pentru a obține o înțelegere generală și cuprinzătoare a situației
- pentru a obține caracteristicile socio-demografice ale populației
- pentru a compara relațiile și corelațiile dintre diferite aspecte
- când sunt necesare date exacte și precise
- pentru a produce dovezi privind tipul și amploarea problemelor
De ce se utilizează?
- pentru a realiza măsurători precise, a cuantifica și a confirma ipoteze
- pentru a oferi o imagine generală
- pentru a furniza caracteristici demografice
- pentru a obține date obiective și fiabile, potrivite pentru generalizare
Formatul datelor
- date care pot fi numărate sau măsurate
- în principal valori numerice și categorice
Este important de subliniat că, pentru a construi o imagine completă, este necesară combinarea diferitelor tipuri și surse de date.
METODE CARE POT FI UTILIZATE PENTRU IDENTIFICAREA NEVOILOR GRUPURILOR ȚINTĂ
Cercetarea-acțiune participativă este o metodă de cercetare care implică activ diferiți actori ai comunității în planificarea, implementarea și evaluarea acțiunilor. Diferiții actori colaborează pentru a aborda probleme specifice din cadrul comunității.
Implementarea cu succes a proiectelor și acțiunilor comunitare nu este posibilă fără implicarea activă a tinerilor pe parcursul întregului proces, începând cu explorarea nevoilor lor. Există mai multe metode pentru realizarea unei evaluări a nevoilor ca bază pentru analiza nevoilor, fiecare fiind potrivită pentru contexte, părți interesate și obiective diferite. Mai jos sunt prezentate câteva dintre acestea.
Un chestionar este un instrument structurat utilizat pentru colectarea informațiilor de la participanți și reprezintă una dintre cele mai utilizate metode de colectare a datelor în cercetarea socială. În lucrul cu tinerii, chestionarele reprezintă un mijloc practic și eficient din punct de vedere al costurilor pentru evaluarea nevoilor, preferințelor, atitudinilor și experiențelor tinerilor. Atunci când sunt concepute cu atenție și implementate etic, acestea pot oferi perspective valoroase care contribuie la dezvoltarea programelor pentru tineri, a politicilor și a implicării comunitare.
Conceperea unui chestionar eficient este o sarcină complexă care necesită claritatea scopului, obiective bine definite și înțelegerea populației țintă. Un chestionar ar trebui să includă:
- Întrebări clare și lipsite de ambiguitate,
- O succesiune logică și o organizare coerentă a întrebărilor,
- O lungime adecvată pentru a preveni oboseala respondenților,
- Un limbaj și un ton adecvate grupei de vârstă chestionate.
Toate chestionarele ar trebui să fie însoțite de o scrisoare de însoțire în care este important să se precizeze: cine realizează sondajul, care este scopul, de ce a fost selectat respondentul, informații privind confidențialitatea și anonimatul și modul în care datele vor fi utilizate și stocate.[9]
Chestionarele pot fi cantitative, conținând întrebări închise, precum întrebări cu răspuns multiplu sau evaluări pe scala Likert (respondentul indică nivelul de acord sau dezacord cu diferite afirmații), ori calitative, cu întrebări deschise care le permit respondenților să detalieze cu propriile cuvinte. Este încurajată din ce în ce mai mult o abordare bazată pe metode mixte — combinând ambele tipuri — pentru a surprinde atât date măsurabile, cât și perspective nuanțate.[8]
Chestionarele pot fi distribuite în diferite formate, inclusiv:
- Pe hârtie (de exemplu, în săli de clasă, centre de tineret),
- Digital (prin e-mail, linkuri web/coduri QR sau platforme de sondaje precum Google Forms sau SurveyMonkey).
Toate chestionarele ar trebui să fie însoțite de o scrisoare de însoțire în care este important să se precizeze: cine realizează sondajul, care este scopul, de ce a fost selectat respondentul, informații privind confidențialitatea și anonimatul și modul în care datele vor fi utilizate și stocate.[9]
Avantaje:
- Eficiente din punct de vedere al costurilor și scalabile – permit colectarea datelor de la grupuri mari cu cerințe relativ reduse de resurse.
- Eficiente – răspunsurile pot fi colectate rapid și procesate cu ajutorul instrumentelor automate.
- Standardizate – întrebările consecvente permit comparații statistice între indivizi și grupuri.
Limitări:
- Răspunsuri superficiale – în special în cazul formatelor cu întrebări închise, care pot să nu surprindă întregul context sau raționament.
- Bias al răspunsurilor – participanții pot oferi răspunsuri considerate dezirabile social sau pot înțelege greșit întrebările.
- Implicare limitată – spre deosebire de interviuri sau focus grupuri, chestionarele pot să nu încurajeze dialogul aprofundat sau construirea unei relații.
Adaptări:
- Chestionarele pot deveni mai incluzive prin utilizarea tehnologiilor asistive pentru persoanele cu deficiențe de vedere, precum cititoare de ecran, dispozitive de mărire a ecranului și afișaje Braille.
- Pentru tinerii care nu se simt confortabil să se exprime în limba locală, pot fi oferite traduceri.
Calitatea datelor depinde în mare măsură de calitatea întrebărilor. Prin urmare, se recomandă testarea-pilot a chestionarului pe un eșantion mic pentru a identifica formulări neclare, probleme tehnice sau probleme legate de lungime înainte de lansarea sondajului complet.[10]
Prin implicarea tinerilor într-un mod respectuos și incluziv, chestionarele pot stimula sentimentul de asumare și cetățenia activă. Totuși, lucrătorii de tineret trebuie să țină cont de faptul că datele din sondaje nu răspund întotdeauna la întrebarea „de ce” din spatele răspunsurilor. Din acest motiv, chestionarele sunt cele mai eficiente atunci când sunt utilizate împreună cu metode calitative precum focus grupurile sau interviurile, care permit o interpretare mai aprofundată.
Sfaturi pentru lucrătorii de tineret:
- Adaptează conținutul la limbajul și contextul grupului tău de tineri.
- Asigură transparența etică, inclusiv în ceea ce privește consimțământul, anonimatul și utilizarea datelor.
- Ia în considerare formate mixte pentru a echilibra amploarea și profunzimea răspunsurilor.
- Testează chestionarul în prealabil pentru a-i îmbunătăți fiabilitatea și validitatea.
- Ia în considerare distribuirea chestionarului în locuri frecventate de tineri.
Interviurile sunt o metodă de cercetare calitativă care oferă perspective aprofundate asupra gândurilor, emoțiilor, experiențelor și nevoilor oamenilor. În lucrul cu tinerii, interviurile sunt un instrument deosebit de valoros deoarece permit comunicarea directă cu tinerii sau cu părțile interesate importante, facilitând o înțelegere care depășește răspunsurile de suprafață. Spre deosebire de chestionare, interviurile permit dialog deschis, întrebări suplimentare și clarificări, ceea ce poate scoate la iveală motivații complexe, preocupări ascunse și perspective personale.
În cercetarea cu tineri și evaluarea nevoilor, interviurile sunt utilizate frecvent pentru:
- A explora modul în care tinerii își percep propriile nevoi și provocări;
- A colecta feedback despre servicii, programe sau politici;
- A identifica lacunele din structurile existente de sprijin pentru tineri;
- A înțelege contextul personal sau social în care trăiesc tinerii.
Interviurile sunt de obicei realizate individual, față în față sau online. Ele pot fi adaptate și la formate de grup (de exemplu, interviuri în perechi, interviuri între colegi) pentru a încuraja dialogul între participanți.
Există diferite stiluri de interviu, în funcție de obiectivele studiului:
- Interviuri nestructurate: Acestea sunt informale și conversaționale, permițând participanților să ghideze discuția. Sunt utile pentru cercetarea exploratorie, deși sunt mai dificil de analizat sistematic.
- Interviuri semi-structurate: Cel mai frecvent format în lucrul cu tinerii. Acestea urmează un ghid flexibil de interviu cu întrebări-cheie, dar permit abaterea de la structură în funcție de răspunsurile participantului[11]
- Interviuri structurate: Acestea presupun un set strict de întrebări prestabilite, adresate în aceeași ordine și în același mod. Deși sunt mai rigide, permit o comparație mai ușoară a răspunsurilor între participanți.
Abordarea semi-structurată oferă un echilibru bun între consecvență și adaptabilitate. Ea le permite lucrătorilor de tineret să rămână concentrați pe temele principale, oferindu-le în același timp tinerilor libertatea de a se exprima.
Avantaje:
- Oferă date calitative bogate și detaliate
- Permite explorarea mai aprofundată a nevoilor și experiențelor
- Este flexibil și adaptabil la conversație
- Contribuie la construirea încrederii și a unei relații cu participanții
Limitări:
- Necesită mult timp pentru realizare și analiză
- Există posibilitatea apariției biasului intervievatorului
- Dimensiunea redusă a eșantionului poate să nu fie reprezentativă
- Necesită intervievatori competenți și sensibili
Adaptări:
- Interviurile pot deveni mai incluzive prin utilizarea tehnologiilor asistive pentru persoanele cu deficiențe de vedere, precum cititoare de ecran, dispozitive de mărire a ecranului și afișaje Braille.
- Pentru tinerii care nu se simt confortabil să se exprime în limba locală, pot fi oferite traduceri.
Realizarea interviurilor necesită planificare, sensibilitate și abilități de comunicare. Următoarele recomandări sunt esențiale pentru pregătirea și desfășurarea interviurilor cu tinerii:
- Clarifică-ți obiectivele: Fii clar în privința informațiilor pe care le cauți. Acest lucru te ajută să îți definești întrebările și să selectezi participanții potriviți.
- Elaborează un ghid de interviu: Pregătește o listă de întrebări deschise și întrebări suplimentare care se aliniază obiectivelor cercetării. Acestea trebuie formulate într-un limbaj simplu și clar, adecvat vârstei și contextului participanților.
- Construiește o relație de încredere: În special în lucrul cu tinerii, este esențial să creezi un mediu bazat pe încredere și respect. Începe cu o conversație informală pentru a-i ajuta pe participanți să se simtă în largul lor.
- Practică ascultarea activă: Manifestă interes autentic, folosește indicii non-verbale și evită întreruperile. Continuă cu întrebări precum „Poți să-mi spui mai multe despre asta?”
- Asigură o înregistrare corectă: Cu acordul participantului, înregistrează audio interviul pentru o transcriere și analiză corecte. Alternativ, ia notițe detaliate.
- Fii flexibil: Lasă conversația să curgă în mod natural. Uneori, cele mai valoroase perspective apar din direcții neașteptate.
Atunci când sunt integrate cu alte metode, precum sondajele sau focus grupurile, interviurile contribuie la o înțelegere cuprinzătoare a nevoilor tinerilor, îmbunătățind proiectarea și implementarea unor intervenții eficiente, centrate pe tineri.
Focus grupurile sunt o metodă de cercetare calitativă utilizată pe scară largă, care reunește un grup mic de participanți pentru a discuta subiecte specifice într-un mediu structurat, dar deschis. Această abordare este deosebit de eficientă în lucrul cu tinerii, deoarece le permite să împărtășească experiențe, să își exprime nevoile și să reflecteze asupra diferitelor probleme într-un cadru social și interactiv. Spre deosebire de interviurile individuale, focus grupurile valorifică dinamica grupului pentru a stimula conversația, a încuraja generarea de idei și a scoate la suprafață preocupări comune care, altfel, ar putea rămâne neexprimate.
Un focus grup este format, de regulă, din 6 până la 10 participanți, ghidați de un facilitator care introduce subiectul, adresează întrebări deschise și încurajează o discuție incluzivă. În cercetarea și practica în domeniul tineretului, focus grupurile pot fi utilizate pentru:
- A explora atitudinile tinerilor față de un serviciu, program sau subiect;
- A identifica nevoi, priorități și experiențe comune;
- A testa idei sau intervenții noi într-un mod participativ;
- A evalua percepțiile comunității sau normele culturale;
- A genera idei pentru dezvoltarea proiectelor sau susținerea unor politici publice.
Deoarece implică interacțiune de grup, focus grupurile pot evidenția nu doar opiniile individuale, ci și influențele sociale, consensul și conflictul — oferind o înțelegere mai bogată a modului în care tinerii se raportează colectiv la diferite probleme.[12]
Un focus grup reușit se bazează pe o pregătire atentă și pe facilitare competentă. Elementele esențiale includ:
- Un scop și o întrebare de cercetare clare: Definește ceea ce vrei să afli și de ce formatul de grup este cel mai potrivit.
- Selectarea participanților: Alege participanți care au caracteristici comune relevante pentru subiect (de exemplu, vârstă, zonă geografică, experiență), asigurând în același timp diversitate în cadrul grupului, acolo unde este potrivit.
- Dimensiunea grupului: Ideal între 6 și 10 persoane. Grupurile mai mici (4–6) pot fi folosite pentru subiecte sensibile, în timp ce grupurile mai mari pot fi mai dificil de gestionat eficient.
- Moderator și co-moderator: Moderatorul principal facilitează discuția, în timp ce co-moderatorul ia notițe, observă dinamica grupului și se asigură că niciun participant nu domină discuția sau nu este exclus. Prezența a doi facilitatori consolidează și procesul de analiză ulterioară.
- Cadru și durată: Sesiunile durează de obicei între 60 și 90 de minute și ar trebui să aibă loc într-un mediu confortabil, prietenos cu tinerii și confidențial — fie fizic, fie online.
O discuție de focus grup ar trebui să urmeze un ghid flexibil de interviu alcătuit din întrebări deschise, neutre și lipsite de ambiguitate. Acestea ar trebui să:
- Încurajeze exprimarea liberă (de exemplu, „Poți descrie experiența ta…?”);
- Evite formulările sugestive sau critice (de exemplu, „De ce crezi că s-a întâmplat asta?” în loc de „Nu crezi că a fost greșit?”);
- Includă întrebări de aprofundare sau întrebări suplimentare pentru explorarea detaliată a ideilor;
- Înceapă cu întrebări generale și să avanseze către subiecte mai specifice sau sensibile.
Este de asemenea util să planifici activități introductive sau de spargere a gheții, în special atunci când lucrezi cu tineri, pentru a reduce anxietatea și a construi încrederea încă de la începutul sesiunii.
Avantaje:
- Facilitează discuția și generarea de idei
- Încurajează interacțiunea și reflecția în cadrul grupului
- Evidențiază dinamica grupului și perspectivele comune
- Poate scoate la iveală teme neașteptate sau norme ale comunității
- Este eficient din punct de vedere al costurilor pentru colectarea simultană a mai multor opinii
Limitări:
- Riscul ca participanții dominanți să controleze discuția
- Anonimat mai redus comparativ cu interviurile individuale
- Datele pot fi complexe și necesită mult timp pentru analiză
- Gândirea de grup poate inhiba opiniile divergente
- Nu sunt ideale pentru subiecte foarte sensibile sau private
Adaptări:
- Focus grupurile pot deveni mai incluzive prin utilizarea tehnologiilor asistive pentru persoanele cu deficiențe de vedere, precum cititoare de ecran, dispozitive de mărire a ecranului și afișaje Braille.
- Pentru tinerii care nu se simt confortabil să se exprime în limba locală, pot fi oferite traduceri.
Focus grupurile sunt valoroase în lucrul participativ cu tinerii deoarece pun în centru vocile colective și îi încurajează pe tineri să se implice în dialoguri despre problemele care contează pentru ei.
[1] (1) McLeod, S. (2025.) Maslow Hierarchy of Needs. Simply Psychology. https://www.simplypsychology.org/maslow.html.
[2] (2) American Psychological Association (APA). (2017). Ethical Principles of Psychologists and Code of Conduct. https://www.apa.org/ethics/code .
[3] (3) Powell, M. A., Fitzgerald, R., Taylor, N., & Graham, A. (2012). International Literature Review: Ethical Issues in Undertaking Research with Children and Young People. Lismore: Southern Cross University.
[4] (4) GDPR.eu. What is GDPR, the EU’s new data protection law? Accesat în august 2025, de la https://gdpr.eu/what-is-gdpr/.
[5] (5) ACAPS (2012.) Qualitative and Quantitative Research Techniques for Humanitarian Needs Assessment.
[6] (6) ACAPS (2012.) Qualitative and Quantitative Research Techniques for Humanitarian Needs Assessment based on WFP (2009).
[7] (7) ACAPS (2012.) Qualitative and Quantitative Research Techniques for Humanitarian Needs Assessment based on WFP (2009).
[8] (8) Cohen, L., Manion, L., & Morrison, K. (2018). Research Methods in Education (8th ed.). Routledge.
[9] (9) Mathers, N, Fox, N. and Hunn, A. (2007). Surveys and questionnaires. Trent RDSU.
[10] (10) Dillman, D. A., Smyth, J. D., & Christian, L. M. (2014). Internet, Phone, Mail, and Mixed-Mode Surveys: The Tailored Design Method (4th ed.). Wiley.
[11] (11) Kvale, S., & Brinkmann, S. (2015). InterViews: Learning the Craft of Qualitative Research Interviewing (3rd ed.). Sage.
[12] (12) Krueger, R. A., & Casey, M. A. (2015). Focus Groups: A Practical Guide for Applied Research (5th ed.). Sage.
Needs analysis activities
INTRODUCTION
MODULE 1
MODULE 2
MODULE 3
MODULE 4
Contact
Iuliana Adriana PAVEL (manager de proiect)
iuliana.pavel@a4action.ro
A4ACTION – Casa de Cultură Antim Ivireanu, Aleea Islaz, Ghermănești, Snagov, județul Ilfov, România, 077170
Cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin însă exclusiv autorului/autorilor și nu reflectă în mod necesar punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale ANPCDEFP. Nici Uniunea Europeană, nici ANPCDEFP nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.
Proiectul este implementat de următoarele organizații: A4ACTION (România) – coordonator, Udruga Delta (Croația), InterAktion (Austria), Asociación Espacio Rojo (Spania) și GAIA Museum Outsider Art (Danemarca).
