Metode de arte vizuale

Instrumentele de artă vizuală pot fi utilizate nu doar pentru exprimare individuală, ci și pentru lucrul în echipă. De exemplu, atunci când lucrează la o pictură murală, o sculptură sau o pictură de grup, participanții trebuie să comunice, să împărtășească idei și să respecte contribuțiile celorlalți. Acest proces colaborativ încurajează lucrul în echipă, consolidează capacitatea de luare a deciziilor și flexibilitatea și contribuie la dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor, pe măsură ce participanții lucrează împreună către un obiectiv comun. (OECD, 2013; Bishop, 2012).

Dincolo de dezvoltarea abilităților practice, arta vizuală poate stimula dialogul despre probleme sociale, creând spații pentru conversații care altfel poate nu ar avea loc. Actul de a crea împreună le permite participanților să împărtășească experiențe și să exprime gânduri, oferind o perspectivă asupra nevoilor, perspectivelor și emoțiilor celorlalți.

În acest fel, lucrul cu tinerii prin intermediul artei vizuale încurajează colaborarea și creează oportunități pentru ca fiecare membru să se simtă văzut și ascultat, într-un climat de curiozitate autentică. Aceasta poate fi o experiență unică și de empowerment, în special pentru tinerii cu oportunități reduse, ajutându-i să își dezvolte încrederea în sine și sentimentul de apartenență. (OECD, 2013)

Atunci când folosim instrumente artistice în lucrul cu tinerii, nu contează calitatea, estetica sau nivelul de sofisticare al lucrării realizate, ci procesul de descoperire, creație, joacă și concentrarea asupra a ceva diferit de agitația cotidiană. În loc să urmărească realizarea a ceva „valoros”, această abordare îi încurajează pe tineri să exploreze noi abilități și idei prin artă. (Camnitzer, 2009; Bishop, 2012).

Este important de menționat că această libertate de explorare nu apare întotdeauna spontan. Deoarece percepția comună asupra artei vizuale pune accentul pe abilitatea tehnică și valoarea estetică, tinerii se pot simți frustrați sau pot deveni autocritici. Prin urmare, lucrătorul de tineret, educatorul sau facilitatorul ar trebui să încurajeze în mod intenționat o abordare centrată pe proces, ghidând participanții să valorizeze experimentarea și exprimarea personală mai mult decât rezultatele finisate.

Aceste ateliere ar trebui să se concentreze pe crearea unui spațiu în care fiecare persoană – indiferent de abilitățile artistice sau de nivelul de competență lingvistică – să se simtă binevenită și valorizată. Această abordare le permite tinerilor să se exprime liber, reducând teama de a fi judecați și încurajând o participare mai mare. Astfel de activități contribuie la dezvoltarea încrederii în sine a participanților, pe măsură ce aceștia își observă progresul și se simt adesea încurajați atât de facilitatori, cât și de colegi.

Incluziunea înseamnă tratarea echitabilă a tuturor și crearea unui spațiu în care diversitatea nu este doar acceptată, ci și apreciată. Metodele artistice deschid accesul către perspective diferite și oferă o voce celor care adesea nu sunt auziți. Metodele de arte vizuale susțin incluziunea prin posibilitatea oferită participanților de a-și explora și comunica identitatea, experiențele și emoțiile în moduri non-verbale, într-un mediu sigur și bazat pe sprijin. Fiind non-verbale, instrumentele vizuale îi susțin pe cei care pot întâmpina dificultăți în utilizarea formelor tradiționale, verbale, de exprimare.

Ele creează oportunități pentru persoane din toate mediile de a se conecta, colabora și înțelege reciproc, consolidând sentimentul de comunitate și apartenență. Fie prin pictură, desen, sculptură, fotografie sau colaj, crearea unui lucru împreună, urmărirea și ascultarea proceselor și produselor celorlalți contribuie la dezvoltarea înțelegerii, empatiei și respectului reciproc între persoane și grupuri. Toate acestea susțin sentimentul de apartenență, promovează exprimarea diverselor emoții, contribuie la comunități incluzive și la un mediu care răspunde nevoilor tuturor.

Conform „Raportului privind stadiul actual”, cercetarea realizată la începutul proiectului cu lucrători de tineret, asistenți sociali și educatori arată că peste 70% dintre respondenți utilizează deja metode de arte vizuale în lucrul cu tinerii. Aceste metode sunt ușor de integrat în activitatea lor pentru a susține incluziunea, deoarece multe instrumente artistice sunt ușor accesibile oricui. Nu avem nevoie de materiale costisitoare sau greu de procurat, ceea ce ne permite să explorăm aceste metode aproape oricând și oriunde. De exemplu, materiale reciclate precum cartonul, sticlele de plastic și revistele pot fi reutilizate cu ușurință pentru proiecte artistice. Materialele de bază, precum creioanele, markerele, creioanele colorate, hârtia, lutul cu uscare la aer și revistele publicitare colorate sunt toate opțiuni accesibile ca preț. Cu ajutorul smartphone-urilor și al aplicațiilor gratuite de editare putem realiza cu ușurință și fotografii sau videoclipuri foarte bune.

Un alt avantaj important al utilizării artelor vizuale este faptul că atelierele și activitățile de grup bazate pe acestea pot fi transferate în diferite contexte sociale. Aceste activități ajută la abordarea problemelor sociale sau personale în funcție de nevoile actuale ale grupului de tineri cu care lucrăm. Lucrările artistice pot crește gradul de conștientizare asupra problemelor sociale (precum problemele de mediu, incluziunea socială, egalitatea de gen, sănătatea mintală și multe altele) și pot servi drept punct de plecare pentru conversații sociale între participanți. Întrebările reflexive, care stimulează gândirea, pot susține aceste procese și le permit tinerilor să se conecteze cu ceilalți. În astfel de practici, este important să implicăm cât mai mulți membri ai comunității, să rămânem deschiși și să permitem exprimarea și ascultarea unor perspective diferite. (Council of Europe, 2020)