Lumi ale ascultării

Această metodă se concentrează pe dezvoltarea ascultării atât ca abilitate, cât și ca concept. Participanții se cunosc prin intermediul muzicii și se conectează prin diferite sarcini care implică ascultarea. Ei se prezintă printr-un cântec ales de ei, apoi participă la activități de grup care îi invită să își rafineze auzul și să își folosească vocea pentru a produce diferite sunete.

TEMĂ

Incluziune, coeziunea grupului, ascultare

COMPLEXITATE

Începător

MĂRIMEA GRUPULUI

10-15

participanți

VÂRSTĂ

13+

DURATĂ

110-125

min.

Instrucțiuni pas cu pas:

  1. Introducere (10 min): Explicați scopul activității (explorarea ascultării ca modalitate de dezvoltare a empatiei). Întrebați participanții ce înseamnă „ascultarea” pentru ei.
  2. Care este coloana ta sonoră? (30-45 min): Fiecare participant se prezintă redând o parte dintr-un cântec care îl reprezintă. Are la dispoziție până la 2-3 minute pentru a explica de ce a ales acel cântec, în ce fel este important pentru el și așa mai departe. Este important ca mai întâi cântecul să fie redat pentru o perioadă, iar atunci când persoana începe să vorbească, volumul să fie redus, astfel încât muzica să rămână ca fundal sonor. Facilitatorul începe primul pentru a stabili ritmul activității.
  3. Stop și pornește (20 min): Participanții se deplasează liber prin sală în timp ce facilitatorul redă muzică. Ori de câte ori muzica se oprește, trebuie să rămână nemișcați; când muzica reîncepe, continuă să se miște. După câteva runde, încurajați participanții să treacă de la mers la mișcare mai liberă sau dans. În acest moment, pot decide singuri dacă se mișcă sau rămân nemișcați atunci când muzica pornește sau se oprește — sporind astfel concentrarea și atenția la ascultare.

VARIAȚIE: Dacă grupul se simte confortabil, puteți adăuga o sarcină în care participanții formează grupuri de câte trei cu persoanele cele mai apropiate atunci când muzica se oprește, punându-și mâinile pe umerii celorlalți. La fiecare oprire, facilitatorul oferă o întrebare pe care să o discute în grupul de trei. Acestea pot varia de la întrebări ușoare și simple („Primul lucru la care m-am gândit când m-am trezit în această dimineață a fost…” sau „Care a fost ultimul concert la care ai participat?”) până la reflecții mai personale („Un lucru care îmi place la mine este…” sau „Cel mai bun prieten al meu mă inspiră pentru că…”). Când runda se încheie, persoanele din grup trebuie să se întoarcă cu spatele una la alta, iar când toate grupurile au terminat, muzica este pornită din nou până la următoarea oprire, când se formează noi combinații de grupuri.

  1. Sunetul tăcerii (15 min): Participanții formează un grup compact și se apropie unii de ceilalți atât cât se simt confortabil. Dacă cineva nu se simte confortabil să stea aproape de ceilalți sau se simte copleșit, poate ieși din cerc și poate sta puțin mai departe. Dacă dorește, poate reveni în cerc atunci când se simte pregătit. Participanții închid ochii, iar facilitatorul îi conduce printr-un exercițiu de ascultare. Se subliniază că ascultarea depășește simpla auzire; este o formă de percepție atentă și receptivă, care caută ceea ce nu este imediat evident și valorizează unicitatea și diversitatea. Participanții sunt invitați să își rafineze auzul și simțurile prin abordări fizice și corporale, explorând sunetele și senzațiile care apar și dispar. Își ascultă propria respirație și respirația celorlalți, senzația hainelor pe piele, mirosurile și sunetele care pot veni de aproape sau de departe, din interior și chiar din afara sălii sau clădirii. Spre final, facilitatorul îi încurajează să înceapă treptat să producă anumite sunete, precum fredonatul, crescând progresiv volumul; apoi își deschid ochii și se deplasează prin sală, continuând să producă sunetul colectiv până când găsesc împreună un final.
  2. Duș muzical (20 min) – Facilitatorul menționează că dușurile muzicale sunt foarte populare și întreabă grupul dacă ar dori să creeze propriul duș muzical. Fiecare alege un sunet pe care îl consideră liniștitor și îl testează împreună cu grupul, făcând modificări dacă este necesar. Apoi, facilitatorul le cere să formeze un cerc strâns (se pot îmbrățișa dacă se simt confortabil) și solicită voluntari care să stea în centrul cercului. Aceștia pot închide ochii. Când doresc, pot ieși și pot cere unei alte persoane să le ia locul. Continuați această activitate timp de 5 până la 10 minute.
  3. Reflecție și evaluare (15 min): La final, participanții se așază în cerc și reflectează pe scurt asupra modului în care se simt și asupra experienței exercițiului. Grupul discută despre ascultare și despre ceea ce înseamnă aceasta pentru ei.

Întrebări pentru reflecție:

      • Cum v-au făcut să vă simțiți activitățile?
      • Ce ați descoperit despre ascultare? S-a schimbat înțelegerea sau percepția voastră asupra ascultării prin aceste activități? Cum?
      • Cum v-ați simțit atunci când ați fost ascultați — sau când ați ascultat într-un mod diferit, mai intenționat?

Pentru evaluare, observați implicarea participanților și disponibilitatea lor de a împărtăși. Colectați feedback verbal sau printr-un sondaj rapid.

Sfaturi pentru facilitatori:

  • Creați o atmosferă primitoare și lipsită de judecată.
  • Fiți atenți la sensibilitățile participanților și adaptați anumite activități dacă este necesar.
  • Oferiți sprijin suplimentar participanților care au nevoie de el.

Variații și adaptări:

  • Dacă participanții nu se simt confortabil să formeze un cerc strâns, aceeași activitate poate fi desfășurată cu participanții stând în orice loc din sală în care se simt confortabil.
  • Dacă grupul este timid sau participanții nu se cunosc între ei, puteți omite partea de producere a sunetelor și vă puteți concentra mai mult pe ascultare și pe activitățile de reflecție.
  • Dacă intenționați să desfășurați atelierul cu participanți cu dizabilități fizice, oferiți sprijin suplimentar — de exemplu, scaune în plus pentru cei care pot avea dificultăți în a sta în picioare.
  • Reamintiți-le participanților că orice tip de mișcare și orice fel de voce sunt binevenite.
  • Dacă grupului îi este dificil să vorbească în fața celorlalți, permiteți participanților să își împărtășească reflecțiile în scris sau în grupuri mici, în loc să vorbească în cercul mare.
  • Dacă există bariere lingvistice, permiteți participanților să împărtășească melodii din propria cultură sau în propria limbă și cereți-le să explice semnificația acestora cu ajutorul unui facilitator, dacă este necesar.
  • Pentru sesiuni mai scurte, alegeți 2 sau 3 părți ale activității complete pe care să vă concentrați, în loc să parcurgeți toți pașii.
  • Folosiți căști și un playlist comun dacă spațiul nu permite redarea muzicii cu voce tare.

Contact

Iuliana Adriana PAVEL (manager de proiect)

iuliana.pavel@a4action.ro
A4ACTION – Casa de Cultură Antim Ivireanu, Aleea Islaz, Ghermănești, Snagov, județul Ilfov, România, 077170


Cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin însă exclusiv autorului/autorilor și nu reflectă în mod necesar punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale ANPCDEFP. Nici Uniunea Europeană, nici ANPCDEFP nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.


Proiectul este implementat de următoarele organizații: A4ACTION (România) – coordonator, Udruga Delta (Croația), InterAktion (Austria), Asociación Espacio Rojo (Spania) și GAIA Museum Outsider Art (Danemarca).

Privacy Preference Center